Am inceput sa citesc Pleasures of Small Motions si una din primele probleme pe care le ridica autorul este cea a motivatiei. Ce ne atrage sa jucam biliard ? De ce ne miscam fundul de acasa la club de fiecare data ? Am inceput sa ma gandesc la asta si am revenit in timp pana la momentul in care am vazut prima oara o masa de biliard. M-a fascinat de la inceput acest joc,felul in care se misca bilele pe masa, posibilitatile infinite...... si mi-am dat seama ca n-am mai simtit de mult acea exaltare atunci cand joc biliard. Se pare ca pe parcurs uitam sa ne bucuram, sa ne distram atunci cand mergem la biliard. Pentru ca devine mai important sa aratam bine la masa,sa castigam bani, si nu in ultimul rand sa il invingem pe adversar. Dupa un timp, o iesire cu 1 manta nu ne mai satisface si vrem mai mult, vrem sa facem breakuri si tot asa. Si la un moment dat devine dureros. Am trecut si eu prin asta. Te antrenezi la sange un timp si te astepti sa devii perfect. Si cand asta nu se intampla, devii furios pe tine si pe toti. De fapt lipseste motivatia principala. Pentru ce te antrenezi ? Sa mergi la Eurotour, sa joci cu prietenii, asa ca sa inveti jocul ? Cel mai mult urasc atunci cand vin la biliard asa ca sa dau in ele, am un sentiment de vid in stomac, simt ca dau in gol si de fapt nu imi ajuta cu nimic jocul. Mi-am propus acum cateva luni sa maximizez la maxim orele pe care le pot juca lunar si invat sa joc concentrat, pentru concurs. Asa ca la antrenament incerc sa joc cat mai focusat, ca in conditii de concurs. Indiferent ca sunt singur sau cu cineva. Cred ca aici poate fi ceva interesant, adik sa te antrenezi in concordanta cu motivatia ta principala. Vorbeam cu cineva care se plangea de jocul slab si i-am propus sa se antreneze singur cu niste exercitii. Mi-a zis ca nu poate juca singur, asta il plictiseste de moarte. Imi dau seama acum ca motivatia lui e sa joace cu prietenii, sa se simta bine, si nu sa evolueze intr-un robotel campion. La fel, ce rost are sa faci exercitii de la epuizare, fara vreun scop precis, la sfarsit o sa fii mai ametit decat atunci cand te-ai apucat.
De asta imi place biliardul, nu poti sa avansezi niciodata pana nu esti sincer 100 % cu tine, pana nu te privesti cu adevarat in oglinda. Deci, ce ne dorim de la jocul de biliard ?
Iata cateva citate interesante din carte : " Doar experienta in sine inseamna lucruri care s-au intamplat. A invata din experientele noastre presupune un proces activ, pe care trebuie sa stim sa il gestionam ", " Biliardul este un joc al miscarilor mici ", " Noi nu avem corpurile adaptate pentru a repeta miscari mici, in mod cert, de fiecare data ", " Ne intereseaza jocurile care depind de calitati pentru care corpurile noastre nu sunt asa de bine adaptate. Ce ar fi sa ne intrecem la respiratie ?", " Biliardul este o joaca, ar trebui sa fie intotdeauna distractiv "
...rau este sa nu ai internet 5 zile! S-a scris atat de mult pe-aici incat nu ma pot abtine sa nu adaug si eu ceva apropo de motivatia asta... :))) adevarul este ca singurul lucru care ma duce pe mine personal spre o sala de biliard este speranta ca in ziua aceea voi fi mai bun ca data trecuta, fiecare reusita personala ( run sau break ) imi spune ca se poate mai mult iar fiecare ratare imi demonstreaza ca atat pot! Pana la urma totul se reduce ( sau asa ar trebui sa fie ) la un singur lucru: computerul personal atasat fiecaruia ( respectiv ceea ce numim noi creier ), cel care coordoneaza absolut totul in executarea unei lovituri este cel care face diferenta... oricat am incerca noi sa ii impunem concentrare, stiinta si alte nimicuri d-astea tot el este de fapt cel ce decide ce si cum este de facut... mie unul imi place biliardul pentru ca imi stimuleaza dorinta de autodepasire ceea ce nu inseamna decat ca este un hobby. Am mai avut si o sa mai am probabil cateva pana mi se va opri computerul... si pe mine ma plictisesc la culme exercitiile, repetarea unei lovituri pana la insusire pentru simplul motiv ca sunt prea multi factori care influenteaza jocul in sine si care nu tin neaparat de antrenament: norocul, starea psihica, adversarul, lumina soarelui, culoarea postavului, etc... cum a spus cineva... "si totusi se roteste!"
RăspundețiȘtergereSunt si nu sunt de acord. Inteleg ca te motiveaza faptul ca vrei sa devii din ce in ce mai bun. Nu se poate fara studiu. Da, pentru ca biliardul trebuie studiat. Si prin asta nu inteleg sa dai de o suta de mii de ori aceeasi lovitura. Atunci cand esti la masa trebuie sa permiti creierului sa inregistreze si sa analizeze situatii de joc. De acord ca sunt multi factori care influenteaza jocul, dar nu inteleg faptul ca nu exersezi fiindca sunt mai multi factori. Pai tocmai asta e, sa renunti la studiu e ca si cum te-ai preda. Eu cred ca nu prea ai incredere in tine ca poti mai mult. Biliardul nu tine de inteligenta matematica, ci mai degraba de o intelepciune data de experientele asimilate si analizate. Deci deschide bine ochii si fii dispus sa acumulezi informatii, cat mai multe ( cum se duce bila alba, cum sa intoarce bila alba ...) BE AWARE cum zic americanii. Mai vb la Bucuresti unde o sa te bag intr-o sedinta extinsa ....
RăspundețiȘtergere