luni, 18 februarie 2019

Aliniere constanta

Am încercat multe abordari ale jocului de biliard de-a lungul timpului. .. unele mai bune altele mai puțin. .. sunt multe teorii ale jocului si sincer nu cred ca cineva va reusi sa il inteleaga pe deplin, pentru ca jocul evolueaza in acelasi timp cu noi. Cu cat descoperim aspecte noi cu atat apar si alte semne de întrebare. .. asa cum Universul este infinit si mai descoperim o galaxie dar ne trebuie timp pentru a o cartografia in totalitate. Asa cum spune si CJ Wiley ... "The game is the teacher " M-am concentrat in ultimul timp chiar daca timpul meu la masa este limitat la practicarea unei alinieri constante. Atat timp cat pozitia si lovitura este una decenta tehnica simt in acest moment ca cel mai important lucru este gasirea unui sistem de aliniere care sa rezoneze cu optica fiecaruia care sa te duca la un 90 % de linia perfecta. Si pe care sa il folosesc la toate loviturile. Am avut o revelatie studiind sistemul Pro One al lui Stan Shuffet. Avem tendinta ca sa mai sarim anumiti pasi de-a lungul meciurilor functie de bila si moment psihologic. La confruntarea cu Bko am jucat primul meci la simplu cand era 3-6 si am folosit abordarea asta. Odata ce ai incredere in sistem, previzualizarea devine acceptabila pentru subconștient si iti iei de pe suflet una din cele mai greu de cuantificat aspecte ale jocului. Apoi trage cu incredere si asta e tot ce conteaza. Dar este foarte greu sa vezi conștient linia perfecta si odata ajuns jos sa ajungi tot acolo. Iar calculatorul din spate stie asta. La 4-1 am sarit peste aliniere exact la 9 ... am ratat si apoi s-a facut 4-4. Am reusit sa vin la masa, am inchis bilele rand pe rand pana am ajuns la 9 ... usor ... in adrenalina evenimentului am inceput sa ma bucur cu echipa in stilul lui Shaw ... Frumos moment numai ca dupa aia m-am pus si am dat... era prea usoara sa ma aliniez 😂😂😂 si jocul m-a pedepsit iar 9 a ramas pe buzunar. Si asa am ajuns din erou la prostul satului 😂😂😂 A durut al naibii de tare prostia si nu ratarea plus ca am dezamagit echipa. Toti pumnii dati in pereti nu mai puteau schimba nimic. Dar pana la urma am inteles ce era de inteles ca nu poti sa pacalesti jocul ... si problema este intotdeauna la tine cel care esti la masa. Bineînțeles  nu putem baga toate bilele ... dar ce tine de noi aspectele cele.mai.importante le putem face ... daca intra sau nu bila nici nu mai conteaza meciul este cu noi si trebuie jucat la fiecare bila. Am jucat ieri la Last Man Standing si chiar daca nu am inceput grozav am tras de mine cu alinierea si am ramas in meci. Am ratat 2 mese la care exact nu am facut ce trebuia la aliniere. Am reusit sa revin si am egelat la 10 dar am pierdut la loviturile de  departajare din nou. Am schimbat abordarea, am tras cu teama  si asta m-a costat. Dar am plecat multumit ca am reusit sa joc 80 la suta cum mi-am dorit. Acum sunt linsitit cu shaftul si pastila ... nu ramane decat sa ma concentrez la joc.
Am discutat cu multi jucatori de nevoia unui psiholog sportiv ... dupa ce am incercat multi ani diverse abordari  si motivari mentale cred ca foarte mult din joc se reduce la fiecare bila sa o joci corect: evaluare, aliniere constanta  si lovitura cu incredere. Atunci nu vom mai avea nevoie de nici un psiholog. Problema este ca nu o facem ... din varii motive si atunci apar frustrările. 
Dar de aia este biliardul asa frumos pentru ca tot timpul mai ai ceva de invatat. 
The game is the teacher 

2 comentarii: