Nu prea am sperat multe la concursul asta, dupa o noapte de chef, asa ca mi-am propus sa joc simplu si sa nu ma enervez. Probabil faptul ca nu mai joc prea des sau unde am schimbat tacul ma impiedica sa ma concentrez exemplar asa ca n-am tras prea mult de mine. Primul meci am jucat cu Calin, care dealfel joaca foarte mult si a crescut fata de anul trecut ca si joc. La 1-0 pt. mine am ratat un 8 simplu, era practic pe buzunarul de mijloc. In loc sa dau cu efect central, am dat putin retur si a facut colturile. De aici jocul s-a intors, norocul s-a schimbat, el a inceput sa joace bine, eu ..... Cum se zice prin popor, o secunda mai destept daca eram. In biliard secunda asta conteaza enorm. Fara greselile astea mici multi am fi campioni ...
In sfarsit am luat-o si m-am dus pe spate cu Bobby. La 4-0 facusem deja 2 breakuri consecutive si incepusem sa scot pieptul ca un cocos. Am observat ca daca tin tacul mai finut intra mai usor bila din colt, asa numita "wing ball". Zeii biliardului s-au suparat si de data asta si meciul s-a cam intors, curand s-a facut 5-4, si noroc ca s-a curatat adversaru ca era mare belea :))) A urmat cred cel mai bun meci de anul acesta la London cu Florin Duta, unde am jucat bine si am castigat 7-2. Ce sa zic, mi-a iesit totul bine. Am intrat in starea aia, " the zone" cum zic americanii cand tragi fara sa mai te gandesti la nimic alceva. Am continuat jocu bun si un 7-0 cu Tighi m-a propulsat in primii 6 unde urma sa joc cu Vasilache. Aici am comis 2 greseli , prima ca am intrat prea repede in meci ( trebuia sa ma relaxez umpic, se vede ca nu pot sa duc mai multe meciuri bune la rand si in plus ca am schimbat bilele ceea ce e destul de important. La london se joaca pe 5 mese cu bile standard si pe 3 cu bile Aramith Pro . Se pare ca adversaru s-a postat strategic si a jucat toate meciurile numai pe acele 3 mese) si a doua ca n-am incercat sa ma motivez mai mult, sa mai bag ceva carbuni cum se zice.
Primele meciuri m-a "ajutat" si Ionut Ionescu, care avea un chef extraordinar de vorba exact in timpul loviturii mele, asa ca de caterinca insa m-am deconcentrat tocmai bine cat sa scap meciul din mana. O greseala mica, o lovitura cu manta ratata, pe urma dau un jump, intra alba si 2 strabate toata masa si se lipeste teava cu 9 in gaura, adversaru a curatat cam ce a prins ( chiar si din safe, se pare ca are o placere bolnava sa introduca bile din safe) si asa s-a scris istoria.
Oricum e greu sa te bati cand nu te antrenezi si abia joci 8 ore pe luna cu altii care joaca zilnic, nu ai consistenta, culoare. Incep sa ma obisnuiesc cu janghina asta de tac si sper sa trag si la titlu data viitoare. Si sa ma razbun.
Hau hau hau
