Ultimele 2 zile am stat toata ziua cu fiica-mea care are 1 an si 9 luni. Pe deasupra mai e si racita si tre sa devii micul alchimist cu 700 de feluri de picaturi, siropuri, prafuri si tot asa pe care bineinteles le si vomita cateodata. Trebuie schimbata, mancare, scoasa afara, adormita samd. Irina nici nu prea agreeaza mancarea, asa ca e o adevarata aventura sa o hranesti. Toata ziua se desfasoara dupa orarul ei, ce deadlinuri de multinationale, aici e presiune cu adevarat. Lupta psihologica este la mare cinste, tu te chinui sa o convingi si ea se straduie sa faca exact invers. Te uiti la ceas si abia astepti sa vina " sotul" de la servici, ca o mare eliberare. Si sotul vine dupa ce a trecut prin club, te mai intreaba si de ce nu e mancare, daca are tricouri spalate .....
Marturisesc ca niciodata nu am apreciat la adevarata valoare toata munca depusa de o femeie in casa, mai ales si cu copil mic. Data viitoare o sa ma simt mai vinovat cand vin dupa nu stiu cate or e in club LOL Promit, desi nu se stie cat ma tine, ca deh, vorba titlului.
Marturisesc ca niciodata nu am apreciat la adevarata valoare toata munca depusa de o femeie in casa, mai ales si cu copil mic. Data viitoare o sa ma simt mai vinovat cand vin dupa nu stiu cate or e in club LOL Promit, desi nu se stie cat ma tine, ca deh, vorba titlului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu