Toate aceste informatii sunt culese de mine de-a lungul timpului, le postez aici pentru cei incepatori care nu le cunosc, nu ca sa ma dau destept ci in ideea ca rezumandu-le aici voi face aceasta cautare mai usoara macar pentru o persoana, stiu cat de greu mi-a fost mie sa aflu chestiile astea pe net. Sa incepem cu inceputul, tacul este format din 2 parti. La inceput s-au facut dintr-o singura bucata, insa cred ca nevoia de a il imparti a inceput de cand jucatorii au inceput sa umble prin alte orase, si era cam greu sa mergi cu "undita" dupa tine. Ca sa parafrazez un cunoscut manufacturier de tacuri american, tot de atunci idealul tuturor producatorilor din domeniu este sa obtina un tac din 2 bucati care sa se simta si sa joace ca cel dintr-una singura. Buttul ( prefer varianta in engleza decat sa ii spun fund, cotor sau in alt fel ) este partea de unde se tine, mai groasa. Shaftul este partea superioara,cu care se loveste bilelele.
In mod clasic butturile sunt impartite in : forearm (partea dinspre fata), handle sau wrap area ( partea de unde se tine), si butt sleeve ( partea din spate). Intre ele se folosesc de obicei niste inele, de diferite modele si materiale, pentru a amortiza socurile dintre partile componente. De asemenea la cele doua capete avem terminatii din material fenolic,metalic sau fildes ( mai scump ), se numesc collar, butt cap si joint.In mijlocul jointului avem surubul ( pin ) care asigura prinderea cu shaftul, acesta de obicei este metalic, desi acum ultima moda este sa fie confectionat din G 10, un compozit din fibra de sticla si rasini, mai usor si se spune ca asigura un feeling superior celui din metal.
O tehnica interesanta,denumita in engleza " coring", cupleaza 2 esente de lemn,una dintre ele inlocuind miezul celeilalte. Se foloseste la esentele foarte dense si grele ca abanosul,pentru a ii reduce greutatea (de obicei se introduce pe interior artar) sau pentru stabilitate la esentele frumoase ambyona burl,dar care au tendinta de a lucra mult in timp. Aceasta tehnica pe care o aplica si Dave Albrecht, cel care imi face acum tacurile mele, un alt beneficiu este ca te poate ajuta sa echilibrezi in mod natural tacul, greutatea sa fie egal distribuita peste tot. De exemplu daca partea din fata este mai grea, la maner sub ata sau piele de obicei se pune artar mai slab calitativ, usor, si asa trebuie sa contrabalanseze cu un surub de greutate mare in spate, ceea ce in opinia mea are ca rezultat un tac care se simte dezechilibrat.
O mare importanta o are calitatea materialului folosit, lemnul de buna calitate, uscat, fara noduri ,densitate rezonabila .... De aceea Lucasi de exemplu nu a sa fie niciodata ca Mcdermott sau Schon. Ca asa tot artar folosesc majoritatea, e un lemn bun si ieftin, se gaseste cam peste tot. Pentru cei care nu au apucat sa vada, ca pe youtube nu prea sunt videouri de acest gen, un material mai vechi dar edificator despre cum se fac tacurile in fabrica Falcon.
In mod clasic butturile sunt impartite in : forearm (partea dinspre fata), handle sau wrap area ( partea de unde se tine), si butt sleeve ( partea din spate). Intre ele se folosesc de obicei niste inele, de diferite modele si materiale, pentru a amortiza socurile dintre partile componente. De asemenea la cele doua capete avem terminatii din material fenolic,metalic sau fildes ( mai scump ), se numesc collar, butt cap si joint.In mijlocul jointului avem surubul ( pin ) care asigura prinderea cu shaftul, acesta de obicei este metalic, desi acum ultima moda este sa fie confectionat din G 10, un compozit din fibra de sticla si rasini, mai usor si se spune ca asigura un feeling superior celui din metal.
O tehnica interesanta,denumita in engleza " coring", cupleaza 2 esente de lemn,una dintre ele inlocuind miezul celeilalte. Se foloseste la esentele foarte dense si grele ca abanosul,pentru a ii reduce greutatea (de obicei se introduce pe interior artar) sau pentru stabilitate la esentele frumoase ambyona burl,dar care au tendinta de a lucra mult in timp. Aceasta tehnica pe care o aplica si Dave Albrecht, cel care imi face acum tacurile mele, un alt beneficiu este ca te poate ajuta sa echilibrezi in mod natural tacul, greutatea sa fie egal distribuita peste tot. De exemplu daca partea din fata este mai grea, la maner sub ata sau piele de obicei se pune artar mai slab calitativ, usor, si asa trebuie sa contrabalanseze cu un surub de greutate mare in spate, ceea ce in opinia mea are ca rezultat un tac care se simte dezechilibrat.
O mare importanta o are calitatea materialului folosit, lemnul de buna calitate, uscat, fara noduri ,densitate rezonabila .... De aceea Lucasi de exemplu nu a sa fie niciodata ca Mcdermott sau Schon. Ca asa tot artar folosesc majoritatea, e un lemn bun si ieftin, se gaseste cam peste tot. Pentru cei care nu au apucat sa vada, ca pe youtube nu prea sunt videouri de acest gen, un material mai vechi dar edificator despre cum se fac tacurile in fabrica Falcon.
Doua chestii imi atrag in mod deosebit atentia la prezentarea butt-ului. Prima ar fi: "idealul tuturor producatorilor din domeniu este sa obtina un tac din 2 bucati care sa se simta si sa joace ca cel dintr-una singura". Sa inteleg ca tacul dintr-o singura bucata are un feeling mai deosebit? Adica pe intelesul meu se simte altfel?
RăspundețiȘtergereDe ce spun asta? Pentru ca in prezentarile mai tuturor producatorilor de tacuri regasesc tot felul de imbinari de genul celei descrise de tine. Poate pare prosteasca o intrebare care mi-o pun eu... nu ar fi mai simplu sa imbini 2 bucati de lemn ( un tac dintr-o singura bucata taiat in doua ) printr-un filet de lemn? Oare nu s-ar apropia mai mult de caracteristicile unui tac dintr-o singura bucata unul construit astfel?
Cea de-a doua se refera la o alta afirmatie interesanta: "De aceea Lucasi de exemplu nu a sa fie niciodata ca Mcdermott sau Schon". Ceea ce nu inteleg eu este un lucru... daca McDermott are din punctul meu de vedere un site complet si explica ca pentru copii care este diferenta intre categoriile sale de tacuri, da indicatii precise despre lemnul folosit la fabricarea modelelor sale, la alti producatori ( ex Predator ) nu gasesti tipul lemnului folosit... si nu este un exemplu singular. Insa oare este reala aceasta diferenta? ( pe care spui tu ca o da calitatea lemnului)
Oricum... foarte bine facuta prezentarea butt-ului! O astept pe cea a shaftului... poate asa ma hatarasc in sfarsit ce tip de shaft sa-mi iau... :)))
Pentru prima intrebare, remarca se referea la transmiterea feelingului de la pastila pana la mana, si de aceea este foarte importanta filetul care sa prinda cele 2 parti dar care sa si transmita feedback-ul inapoi la mana. Exista multe prinderi,si fiecare producator se lauda ca a lui e cea mai buna.Filetul de lemn nu prea se foloseste este fragil, trebuie sa se faca cu un diametru mai mare si in plus e expus miscarilor datorate diferentelor de temperatura, umiditatii, am vazut doar la tacurile de carambol produse de Longoni,si niste tacuri mai ieftine de spart J&J.Noul filet din G10 se pare ca se apropie de feelingul lemnului dar este mai rezistent.
RăspundețiȘtergereA doua intrebare : calitatea este foarte importanta, lemnul trebuie tratat cum trebuie, sa fie uscat, si sa nu se usuce la tine in husa, ales sa nu aiba noduri, intreruperi in fibra, goluri .......Firmele care se respecta isi aleg materialele bine.
La Predator se specifica lemnul din care sunt facute,de ex intra la predatorcues.com si alege sa zicem 5k, apasa iconita 5k1 si o sa iti zica arter vosit, la 5k3 ebony .....Nu e chiar asa detaliat ca la McDermott, dar poti sa ghicesti ce si cum.